Ce am înţeles eu până acuma este că:
1. Conducerea României a vrut să vândă SMURD-ul, odată cu aprobarea noii legi a sănătăţii.
2. Raed Arafat, fondatorul SMURD, s-a împotrivit, şi după o ceartă cu Băsescu şi-a dat demisia din funcţia de prim secretar al ministerului sănătăţii.
3. Românii au ieşit în stradă să-l susţină pe Arafat.
4. Românii au reuşit să oprească privatizarea serviciului de urgrnţă medicală.
5. Românii au rămas în stradă pentru a-l schimba pe Băsescu din funcţie.

Cum interpretez eu lucrurile:
1. Dacă nu eşti în stare să ţii un sistem în picioare, cea mai optimă decizie este să predai responsabilitatea unora care pot. De ce nu e guvernul în stare să susţina sănătatea? Pentru că nu are bani. De ce nu are guvernul bani din moment ce fiecare român contribuie cu peste 40% din munca sa? Pentru că banii sunt furati sau investiţi prost.

2. Pe domnul Raed Arafat îl înţeleg. Să-ţi vezi cel mai important proiect din viaţa ta călcat în picioare nu e uşor. Mai trist este că acest proiect a fost construit cu mult altruism să ajute un popor ce nu ştia să-l aprecieze.

3 Românii pot înghiţi multe abuzuri, dar şi ei au simţit că s-a umplut paharul. Sincer când mă gândesc că în caz de nevoie pot apela SMURD-ul, la 112, mă simt mult mai în siguranţă. Am mai multă încredere în SMURD decât în serviciul Ambulanţei Române. Şi cum să nu te revolţi când şi ultimul colţ de speranţă în serviciile publice îţi este amputat.

4.Îi felicit şi-i susţin pe aceia care au ieşit în stradă şi au resuşit să oprească această nedreptate.

5. Este normal că atunci când începi să te mobilizei, să âncepi să ai şi succese. Şi dacă ai reuşit să obţii un succes, începi să cauţi un altul şi tot aşa. Probabil că Băsescu va demisiona în 2 săptămâni, dar atunci cine va prelua conducerea? Sincer sunt de acord ca reformele nu sunt aplicate astel încât să ne avantajeze cel mai bine. Ne trebuie o schimbare, dar trbuie în primul rând să fim uniţi şi hotărâţi.

Survolând prin lumea virtuală m-am lovit de peretele ăstuia: http://www.facebook.com/#!/profile.php?id=100003383193829&sk=wall şi mi-a plăcut noul imn propus de el:

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
… În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume…
… … Ca nu mai suntem fraieri
Si-i vrem jos pe GOLANI!!!

Acum ori niciodata sa-l dam jos pe Basescu
C-avem ex-pe-ri-en-ta de cand cu Ceausescu!!!

Mai jos pun un clip ce poate o să vă dea de gândit.

Buna ziua,

Astazi am fost sunat deoarece vizita mi-a fost anulata. Anularea vizitei s-a facut pe motiv ca nu m-am interesat de produsul mentionat in cerinte. Produsul despre care este vorba este un Notebook. In chestionarul vizitei am completat la rubrica despre produs, folosind cuvantul: Laptop.

Dumneavoastra mi-ati anulat vizita deoarece sustineti ca un Laptop este diferit de un Notebook. Eu combat acest lucru si sutin ca cele doua denumiri sunt folosite pentru acelasi produs. Astfel citez un paragraf copiat de pe siteul Wikipedia:

“A laptop, also called a notebook, is a personal computer for mobile use”.

Intr-adevar exista o diferenta intre Laptop si Netbook. Majoritatea oamenilor confunda Notebook-ul cu Netbook-ul, Care sunt diferite si voi cita din nou din Wkipedia:

“Netbook: A smaller, lighter, more portable laptop. It is also usually cheaper than a full-size laptop, but has fewer features and less computing power. Smaller keyboards can be more difficult to operate. There is no sharp line of demarcation between netbooks and inexpensive small laptops; some 11.6″ models are marketed as netbooks. Since netbook laptops are quite small in size, CDs cannot be used in these computers.”

Daca si dumneavoastra considerati ca ati facut aceasta din urma confuzie, va rog sa reveniti asupra deciziei de a-mi anula vizita. Daca nu ati facut aceasta confuzie va rog sa imi aduceti dovezi, acceptate stiintific, ca cele doua denumiri se refera la produse diferite. Daca nu se poate rezolva problema folosind una din solutiile furnizate de mine mai sus, as dori sa incetam colaborarea.

Toate cele bune,

Mi-am adus aminte, modelul notebook-ului se numeste :” Laptop HP”

Aşa şi Jack, membru naiv al speciei umanoide, ieri seară şedea cu faţa-n monitor. Stătea întins pe canapea şi urmărea cu interes un documentar despre evoluţia omului. Şi chiar în clipa când Jack se simţea cel mai aproape de a se identifica cu un zeu, parcă să-i facă-n ciudă, pisica păşeşte agale, graţios şi relaxat peste el. Nici măcar nu i-a aruncat o privire, doar a paşit lent peste el.

Poate atunci când eşti cel mai superior, nu mai ai nevoie să evoluezi.

Bun… deci în continuare, poveştile cu Jack cel Viteaz, Înţelept, Amuzant şi Îndrăgit de Cititoare, vor fi dezvăluite tot aici, că dincolo trebuie stofă culturală. Iar abaterea de la acel material, probabil îmi va scădea consumaţia de alcool ingurgitată la întâlnirile protocolare cu şefu’. Dar să nu-mi pierd şirul ideilor numărând viitoarele sticle goale. Că cine ştie, poate păţesc păţania despre care vorba înţeleptului mă povăţuieşte să mă feresc. Şi anume: să nu-mi număr ouăle… HA HA HA , adică viitoarele ouă, ouate de găinile ce vor ieşi din ouăle ce încă le am pe cap. (NO HOMO! pe cap= în grija, citând cealaltă vorbă, adică aia din popor). Pentru voi profanii, vă recomand povestea, din păcate nu-i mai ţin minte titlul, da’ o găsiţi printre poveştile pentru copii. (Nu alea cu Hanna Montana, ci alea cu TÂLC).

Aşadar… articolul căreia îi fac reclamă este al meu. Şi vă dau nişte ponturi cum să faceţi să vă cazaţi gratis oriunde pe lumea asta. Şi dacă sunteţi cuminţi, carismatici, amuzanţi, etc. etc. (adică precum Jack), sunt şanse să vă plimbe gazda prin locurile ce merită văzute, şi apoi să vă cinstească cu alcoolul şi fast-foodul tradiţional de prin partea aceea de lume. În cel mai utopic caz, schimbul intercultural se va extinde spre o experienţă transpersonală (aia mai trupească … … … … între aceste puncte invit imaginaţia cititorului să zburde liberă, după putinţa fiecăruia, … … … …).

Ei şi acuma dacă v-aţi îmbătat de bucuria viitoarelor fantezii, vă invit să vedeţi cum stă treaba la un mod puţin mai serios: CLIC AICI <==

Casa în care s-a mutat este veche, chiria ieftină, şi proprietarul de treabă. Am fost şi eu în vizită la el şi după ce am coborât nesfârşite trepte şi am deschis nenumărate uşi, am ajuns intr-o grădină neîmtreţinută pe malul Someşului. Labirintul ce l-am străbatut prin catacombele vechi, dă o culoare destul de sinistră locului. Vorba unui prieten: Jack ăsta s-a mutat într-o metaforă!

Ei bine, direct din acea grădină, pe o uşă mare de lemn vechi, intrii in locuinţa blestemată. De la paşii mărunţi, s-a ajuns la coşul de gunoi răsturnat, uşi ce se deschid singure prin casă şi cel mai interesant: câteva bucăţi de polistiren ce astupau o gaură de acces sub vană, erau mereu date la o parte. Deci de patru zile Jack era terorizat că are fantome în casă, neacceptâmd ideea ca s-ar putea să fie şobolani.

Până într-o seară când plin de stres, Jack a mers la somn. A verificat de două ori baia şi bucătăria, totul părea in regulă. Deşi nu avea motive, ceva în adâncul existenţei lui îi dădea de înţeles că mai este o prezenţă în casă.

Cillia dormea demult, ea nu prea era la curent cu cele ce se întâmplă. Odată când a auzit teoria cu fantomele, a început să râdă de Jack că se sperie de un şorecuţ.

Dar să revenim. Lumina era oprită, lăsând casa în întuneric. Doar ledul de la boxă mai arunca puţină culoare albastră în încăpere. Peste tot linişte, toate uşile închise.

După trei ore de somn Jack se trezeşte speriat. Părul din ceafă zburlit la maxim şi un zgomot subtil îi paralizează toţi muşchii. Uşor se întoarce în direcţia zgomotului … dar liniştea revine, şi totul pare încremenit în acea lumină albastră…  După o privire de ansamblu, atenţia eroului nostru rămâne focalizată pe un petic de umbră din zona uşii. … Se mişcă!!! … E viu!!!… E mai mare ca un şobolan, păros, negru, nu scoate nici un sunet agresiv dar stă ghemuit în poziţie de atac. Sub adrenalina momentului Jack calculează situaţia: nu o poate trezi pe Cillia să nu se panicheze, oricum era şi el destul de panicat. Cu un şuierat menit să ţină animalul la distanţă, se întinde după telefon să facă puţină lumină. Creatura, speriată şi ea, o zbugheşte peste patul unde-i doarme colega de cameră. Profitând de moment, cu o iuţeală pe care nu o cunoştea, Jack deschide toate uşile, pune mâna pe mătură şi aprinde lumina. Asemeni unui om de Neanderthal, cu băţul în mână şi cu un răcnet războinic, reuşeşte mai mult să o trezească pe Cillia,decât să fie convingător cu bestia, care acum se transformase într-o pisică. Era neagră, speriată si fără coadă.

Nici nu apucă Cillia să deschidă ochii, că musafirul nepoftit era deja plecat. Se uită la Jack mirată, cu un ton plictisit îl întreabă că ce bai are, şi fără să aştepte vreo justificare îl trimite la somn. Când să se întoarcă pe partea cealaltă, brusc sare îngreţoşată din pat. Pe cearceaf şi plapumă, trona în toată splendoarea o baltă de urină puturoasă, acompaniată bineînţeles de prietenul ei căcăcilă… Cadouri lăsate discret, să nu-i tulbure somnul, de musafirul, despre a cărui existenţă urma să afle.