Protest în România!

Când deschizi Yahoo-ul şi vezi titlu mare şi lat că Românii continuă să protesteze, începi să îţi dai seama că lucrurile devin serioase.

Ce am înţeles eu până acuma este că:
1. Conducerea României a vrut să vândă SMURD-ul, odată cu aprobarea noii legi a sănătăţii.
2. Raed Arafat, fondatorul SMURD, s-a împotrivit, şi după o ceartă cu Băsescu şi-a dat demisia din funcţia de prim secretar al ministerului sănătăţii.
3. Românii au ieşit în stradă să-l susţină pe Arafat.
4. Românii au reuşit să oprească privatizarea serviciului de urgrnţă medicală.
5. Românii au rămas în stradă pentru a-l schimba pe Băsescu din funcţie.

Cum interpretez eu lucrurile:
1. Dacă nu eşti în stare să ţii un sistem în picioare, cea mai optimă decizie este să predai responsabilitatea unora care pot. De ce nu e guvernul în stare să susţina sănătatea? Pentru că nu are bani. De ce nu are guvernul bani din moment ce fiecare român contribuie cu peste 40% din munca sa? Pentru că banii sunt furati sau investiţi prost.

2. Pe domnul Raed Arafat îl înţeleg. Să-ţi vezi cel mai important proiect din viaţa ta călcat în picioare nu e uşor. Mai trist este că acest proiect a fost construit cu mult altruism să ajute un popor ce nu ştia să-l aprecieze.

3 Românii pot înghiţi multe abuzuri, dar şi ei au simţit că s-a umplut paharul. Sincer când mă gândesc că în caz de nevoie pot apela SMURD-ul, la 112, mă simt mult mai în siguranţă. Am mai multă încredere în SMURD decât în serviciul Ambulanţei Române. Şi cum să nu te revolţi când şi ultimul colţ de speranţă în serviciile publice îţi este amputat.

4.Îi felicit şi-i susţin pe aceia care au ieşit în stradă şi au resuşit să oprească această nedreptate.

5. Este normal că atunci când începi să te mobilizei, să âncepi să ai şi succese. Şi dacă ai reuşit să obţii un succes, începi să cauţi un altul şi tot aşa. Probabil că Băsescu va demisiona în 2 săptămâni, dar atunci cine va prelua conducerea? Sincer sunt de acord ca reformele nu sunt aplicate astel încât să ne avantajeze cel mai bine. Ne trebuie o schimbare, dar trbuie în primul rând să fim uniţi şi hotărâţi.

Survolând prin lumea virtuală m-am lovit de peretele ăstuia: http://www.facebook.com/#!/profile.php?id=100003383193829&sk=wall şi mi-a plăcut noul imn propus de el:

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
… În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume…
… … Ca nu mai suntem fraieri
Si-i vrem jos pe GOLANI!!!

Acum ori niciodata sa-l dam jos pe Basescu
C-avem ex-pe-ri-en-ta de cand cu Ceausescu!!!

Mai jos pun un clip ce poate o să vă dea de gândit.

Notebook vs. Laptop

Buna ziua,

Astazi am fost sunat deoarece vizita mi-a fost anulata. Anularea vizitei s-a facut pe motiv ca nu m-am interesat de produsul mentionat in cerinte. Produsul despre care este vorba este un Notebook. In chestionarul vizitei am completat la rubrica despre produs, folosind cuvantul: Laptop.

Dumneavoastra mi-ati anulat vizita deoarece sustineti ca un Laptop este diferit de un Notebook. Eu combat acest lucru si sutin ca cele doua denumiri sunt folosite pentru acelasi produs. Astfel citez un paragraf copiat de pe siteul Wikipedia:

“A laptop, also called a notebook, is a personal computer for mobile use”.

Intr-adevar exista o diferenta intre Laptop si Netbook. Majoritatea oamenilor confunda Notebook-ul cu Netbook-ul, Care sunt diferite si voi cita din nou din Wkipedia:

“Netbook: A smaller, lighter, more portable laptop. It is also usually cheaper than a full-size laptop, but has fewer features and less computing power. Smaller keyboards can be more difficult to operate. There is no sharp line of demarcation between netbooks and inexpensive small laptops; some 11.6″ models are marketed as netbooks. Since netbook laptops are quite small in size, CDs cannot be used in these computers.”

Daca si dumneavoastra considerati ca ati facut aceasta din urma confuzie, va rog sa reveniti asupra deciziei de a-mi anula vizita. Daca nu ati facut aceasta confuzie va rog sa imi aduceti dovezi, acceptate stiintific, ca cele doua denumiri se refera la produse diferite. Daca nu se poate rezolva problema folosind una din solutiile furnizate de mine mai sus, as dori sa incetam colaborarea.

Toate cele bune,

Mi-am adus aminte, modelul notebook-ului se numeste :” Laptop HP”

Cel mai superior animal!

Cel mai clişeic mod de a-ţi arăta superioritatea este să îţi calci inferiorii în picioare.

Aşa şi Jack, membru naiv al speciei umanoide, ieri seară şedea cu faţa-n monitor. Stătea întins pe canapea şi urmărea cu interes un documentar despre evoluţia omului. Şi chiar în clipa când Jack se simţea cel mai aproape de a se identifica cu un zeu, parcă să-i facă-n ciudă, pisica păşeşte agale, graţios şi relaxat peste el. Nici măcar nu i-a aruncat o privire, doar a paşit lent peste el.

Poate atunci când eşti cel mai superior, nu mai ai nevoie să evoluezi.

Cazare pe canapea (Couch Surfing)! – TRAILER

Absenţa-mi de pe wordpress a fost suplinită de prezenţa-mi pe-un alt blog. De data asta mai serios, şi cu şanse reale de caştig. Adică poate îmi dă şefu’ o bere sau două, daca-i aduc cititori pe site. Am scris pe-acolo câteva articole, mai mult culturale şi turistice. Merită aruncat un ochi … vă dau şi linkul: LINK (clicuiţi pe ăla de mai jos, nu-mi risipiţi articolul)

Bun… deci în continuare, poveştile cu Jack cel Viteaz, Înţelept, Amuzant şi Îndrăgit de Cititoare, vor fi dezvăluite tot aici, că dincolo trebuie stofă culturală. Iar abaterea de la acel material, probabil îmi va scădea consumaţia de alcool ingurgitată la întâlnirile protocolare cu şefu’. Dar să nu-mi pierd şirul ideilor numărând viitoarele sticle goale. Că cine ştie, poate păţesc păţania despre care vorba înţeleptului mă povăţuieşte să mă feresc. Şi anume: să nu-mi număr ouăle… HA HA HA , adică viitoarele ouă, ouate de găinile ce vor ieşi din ouăle ce încă le am pe cap. (NO HOMO! pe cap= în grija, citând cealaltă vorbă, adică aia din popor). Pentru voi profanii, vă recomand povestea, din păcate nu-i mai ţin minte titlul, da’ o găsiţi printre poveştile pentru copii. (Nu alea cu Hanna Montana, ci alea cu TÂLC).

Aşadar… articolul căreia îi fac reclamă este al meu. Şi vă dau nişte ponturi cum să faceţi să vă cazaţi gratis oriunde pe lumea asta. Şi dacă sunteţi cuminţi, carismatici, amuzanţi, etc. etc. (adică precum Jack), sunt şanse să vă plimbe gazda prin locurile ce merită văzute, şi apoi să vă cinstească cu alcoolul şi fast-foodul tradiţional de prin partea aceea de lume. În cel mai utopic caz, schimbul intercultural se va extinde spre o experienţă transpersonală (aia mai trupească … … … … între aceste puncte invit imaginaţia cititorului să zburde liberă, după putinţa fiecăruia, … … … …).

Ei şi acuma dacă v-aţi îmbătat de bucuria viitoarelor fantezii, vă invit să vedeţi cum stă treaba la un mod puţin mai serios: CLIC AICI <==

 

 

Umbră

De vreo patru zile amicul meu bun, Jack, mi se tot paranoiza că are fantome în casă. Totul a început când colega lui de cameră, Cillia, a auzit paşi mărunţi după pat.

Casa în care s-a mutat este veche, chiria ieftină, şi proprietarul de treabă. Am fost şi eu în vizită la el şi după ce am coborât nesfârşite trepte şi am deschis nenumărate uşi, am ajuns intr-o grădină neîmtreţinută pe malul Someşului. Labirintul ce l-am străbatut prin catacombele vechi, dă o culoare destul de sinistră locului. Vorba unui prieten: Jack ăsta s-a mutat într-o metaforă!

Ei bine, direct din acea grădină, pe o uşă mare de lemn vechi, intrii in locuinţa blestemată. De la paşii mărunţi, s-a ajuns la coşul de gunoi răsturnat, uşi ce se deschid singure prin casă şi cel mai interesant: câteva bucăţi de polistiren ce astupau o gaură de acces sub vană, erau mereu date la o parte. Deci de patru zile Jack era terorizat că are fantome în casă, neacceptâmd ideea ca s-ar putea să fie şobolani.

Până într-o seară când plin de stres, Jack a mers la somn. A verificat de două ori baia şi bucătăria, totul părea in regulă. Deşi nu avea motive, ceva în adâncul existenţei lui îi dădea de înţeles că mai este o prezenţă în casă.

Cillia dormea demult, ea nu prea era la curent cu cele ce se întâmplă. Odată când a auzit teoria cu fantomele, a început să râdă de Jack că se sperie de un şorecuţ.

Dar să revenim. Lumina era oprită, lăsând casa în întuneric. Doar ledul de la boxă mai arunca puţină culoare albastră în încăpere. Peste tot linişte, toate uşile închise.

După trei ore de somn Jack se trezeşte speriat. Părul din ceafă zburlit la maxim şi un zgomot subtil îi paralizează toţi muşchii. Uşor se întoarce în direcţia zgomotului … dar liniştea revine, şi totul pare încremenit în acea lumină albastră…  După o privire de ansamblu, atenţia eroului nostru rămâne focalizată pe un petic de umbră din zona uşii. … Se mişcă!!! … E viu!!!… E mai mare ca un şobolan, păros, negru, nu scoate nici un sunet agresiv dar stă ghemuit în poziţie de atac. Sub adrenalina momentului Jack calculează situaţia: nu o poate trezi pe Cillia să nu se panicheze, oricum era şi el destul de panicat. Cu un şuierat menit să ţină animalul la distanţă, se întinde după telefon să facă puţină lumină. Creatura, speriată şi ea, o zbugheşte peste patul unde-i doarme colega de cameră. Profitând de moment, cu o iuţeală pe care nu o cunoştea, Jack deschide toate uşile, pune mâna pe mătură şi aprinde lumina. Asemeni unui om de Neanderthal, cu băţul în mână şi cu un răcnet războinic, reuşeşte mai mult să o trezească pe Cillia,decât să fie convingător cu bestia, care acum se transformase într-o pisică. Era neagră, speriată si fără coadă.

Nici nu apucă Cillia să deschidă ochii, că musafirul nepoftit era deja plecat. Se uită la Jack mirată, cu un ton plictisit îl întreabă că ce bai are, şi fără să aştepte vreo justificare îl trimite la somn. Când să se întoarcă pe partea cealaltă, brusc sare îngreţoşată din pat. Pe cearceaf şi plapumă, trona în toată splendoarea o baltă de urină puturoasă, acompaniată bineînţeles de prietenul ei căcăcilă… Cadouri lăsate discret, să nu-i tulbure somnul, de musafirul, despre a cărui existenţă urma să afle.

Teknival România 2010

Pe la trei seara, ca din pământ, răsare Cărămidă în câmpul vizual al lui Jack:

• Cărămidă (pe un ton vesel): Mă! Ce faci aci?
• Jack ( se credea ironic): Stau şi cuget.
• Cărămidă (din ce în ce mai zămbitor):  Mă! … Vezi tipa aia … de-acolo!?
• Jack (foarte curios):  Care?… Ragamana aia cu dreaduri, ce-i c-o fustă verde?
• Cărămidă (cu o lucire în ochi): Da, da!!! Aia!!!
• Jack: No… ce-i cu ea !?
• Cărămidă:    Meri şi combin-o!!!!! Pittbull!!! (răzând Cărămidă îi trage un pumn încurajator în umăr la Jack)
• Jack (foarte suspect): No mă!… Da ce-i cu tine???
• Cărămidă (sufocat de răs): Că meri mă!!!! … sau vrei să ma duc io primu??… să-i trag două pălmi… să-ţi arăt… că n-are de ce să-ţi fie frică !!!!!!!!!111
• Jack:  0_O

L.E. clic pe pozele de mai sus ca să răsară mai multe!!!

Menaj a trois!!!

Trecutul…  însumează toate amintirile noastre, bune şi rele dar oricum trecute. Vorba înţelepţilor de pe 4chan.org : What have been seen cannot be unseen!. Deci trebuie să ne iertăm greşelile noastre… , deoarece oricum nu le mai putem schimba. Cel mai ok ar fi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi să trecem mai departe. Un experiment interesant ar fi să ne întrebăm ce am face azi, dacă am şti că a doua zi nu ne vom aduce aminte nimic, atât noi cât şi cei din jurul nostru. Cât desre părţile frumoase din trecut, într-adevăr acestea merită amintite, dar să nu uităm că şi acestea au expirat, s-au întâmplat, au trecut şi dacă doar trăim în amintire nu se vor mai întâmpla niciodată în prezent.

Prezentul este atunci când spunem acum. Depinde total de proria noastră personă ce simţim acum. Puţini sunt cei care simt prezentul şi care simt cum clipa se dilată, (expresie ruptă din vorbele cântăreţului). De noi depinde cum valorificăm acum-ul. Majoritatea ne consumăm  prezentul amintindu-ne de trecut, sau făcând planuri pentru viitor .

Viitorul poate fi aproximat, dar încă nu există.

Pentru voi nu este!

S-a anagajat Jack şi de uimit ce-am fost, nu am mai putut scrie nimic o lună întreagă. Nu că aş fi subestimat capacitatea lui Jack de a-şi găsi un loc de muncă, ci mirarea mi-a fost cultivată de cele întâmplate pe la serviciul ăstuia. Dar să încep cu începutul:

• locul de muncă: ceva call-center cunoscut din Cluj, Centru de Maniaci.
• timp de lucru: două săptămâni cap-coadă şi câteva zile, (8 ore pe zi).

Compania de Maniaci are o politică foarte ciudată, ce-am dezbătut-o aprofundat in lungile şedinţe de bere pe terasă la care am participat alături de Jack.

Ca în orice altă coorporaţie, se doreşte dezgolirea eului personal şi acoperirea lui, cu cel al firmei. Pentru această manevră se folosesc de artificii şi joculeţe de le zice: team building. Activităţile te pun în situaţii jenante, atât pe tine cât şi pe colegii tăi. Lucru care într-adevăr sporeşte intimitatea dintre participanţi. Dar poate Jack nu vrea să fie intim cu ala mic şi gras de se scobeşte-n nas. Dar cui îi pasă de Jack, un pion nesemnificativ pe o tablă de şah sculptată dintr-o felie de rai.

Dacă vrei să nu mergi duminică la serviciu, mimează, tinere, o mononucleoză, ş-apoi încearcă să ghiceşti o fotosinteză mimată de altul. Dacă te descurci eşti aplaudat, ca la grădiniţă când ai reuşit să introduci cilindrul roşu în… fanta pentru cilindre roşii. Dar există o explicaţie: aplauzele şi laudele sunt menite să-ţi întărească încrederea în propriile-ţi forţe (sau să te reducă la stadiul de câine al lui Pavlov). Oricum jobul nu presupune o transpiraţie intelectuală mai mare decât: să introduci cilindrul roşu în… fanta pentru cilindre roşii. Ca să verifice cine-i cu creierul spălat şi cine nu,  Şefa mai  decretă câte o zi de distracţie unde îmbracă toţi domnişorii-n domnişoare şi invers.

După doua săptămâni de sclavie voluntară Jack a părăsit compania şi a reintrat in rândurile vânătorilor de joburi.  Cel mai frumos răspuns l-a primit stând la coadă la o firmă ce recruta angajaţi pentru Nokia. Unde o domnucă slabuţă şi cu voce piţigăiată a strigat următoarele:

• domnuca: Cei care au studii superioare să ridice mâna!!!!
• Jack, impreună cu încă un tip ridică mâna.
• domnuca: Pentru voi nu este! Îmi pare rău, doar persoane fără studii angajăm.
• Jack: =)))), Bine că!!!!!! )

Jack

Jack mi-e un prieten bun, cu care m-am întalnit ieri la o bere. Jack ăsta are un caracter foarte complex, şi dacă ar fi să scriu totul despre el, mi-ar lua vreo 2 ani, şi încă 3 bloguri. Dar totuşi vreau să transcriu o întâmplare a acestui individ, în rândurile ce urmează. Mai vreau să menţionez că se vor face referiri misogine, poate chiar obsecene. (interzis sub 14 ani !!!)

În simpla şi banală existenţă ce o avea Jack prin Baia Mare, nu se întrezărea deloc vizitarea unui club de nimfe dansatoare la bară. Poate că ar fi pus piciorul prin astfel de tărâmuri undeva după vârsta de 35 de ani, când ar fi mers la ceva chef de burlăcie. Şi totuşi după vorba înţeleptului care zice că viitorul e nesigur, aşa şi Jack a ajuns într-un bar de striptease cu câteva seri în urmă.

Totul a pornit de la un joc de cărţi după urmatorul fir: joc de cărţi => jocuri de noroc => bani => domnişoare distinse => domnişoare distinse goale => sâni => bar de striptease. Jack care nu mai fusese prin astfel de locuri a băut cele 2 beri din timpul jocului de cărţi puţin agitat şi cu creierul înţesat de imagini de prin filme, mai mult sau mai puţin erotice, neputând să-şi controleze imaginaţia şi aşteptările. Poate că am exagerat în descrierea trăirilor interioare, dar oricum cert este că Jack a pierdut fiecare joc, deci s-ar putea să am dreptate.

Pe la ora 00:15, el împreună cu alţi doi amici comuni au pornit spre ţara minunilor. Locul cu pricina îşi desfăşoară activitatea într-o casă banală ce nu iese cu nimic din peisaj, pe o stradă laturalnică din Centru Vechi, sub numele de Club Oriental. Geamurile mate, lumina roşiatică, şi muzica lascivă pe ritmuri româneşti îţi cam prezic atmosfera din interior.

Fără să ia în considerare că era o zi din timpul săptămânii, Jack a fost surprins să vadă că el şi prietenii lui erau singurii clienţi din bar. Camera era relativ mică, peretii erau ornaţi cu nişte oglinzi masive printre care erau presărate lămpioane portocalii şi roşiatice. De jur imprejur erau dispuse canapele confortabile, mesele erau joase ca cele pentru servirea cafelei, iar sub fiecare masă se găsea un taburet. Barul era impresionant, atent împodobit cu cele mai diverse băuturi, toate la un preţ cu un adaos comercial la fel de fabulos. Sistemul de lumini, ce nu diferea cu nimic faţă de o discotecă (aveau şi discobol), era orientat spre scena din mijlocul camerei în mijlocul căreia era înfiptă şi bara în jurul căreia se împleteau dorinţele privitorilor.

Cum intrară, cei doi tovarăşi ai lui Jack se tolaniră pe o canapea iar el a ales taburetul. În încăpere se aflau doar prezenţe feminine, 9 la număr cu tot cu barmană. Toate erau îmbrăcate sumar, unele mai inalte iar altele mai micuţe, deşi majoritatea erau slabe se găseau şi excepţii. Toate stateau jos şi îşi măsurau clienţii din priviri, aşteptând să comande. După ce berea comandată a fost servită, luminile au început să pâlpâie, aparatul de fum să sâsâie, muzica să fie mai kinky, iar pe scenă a urcat o pepuşică cu corp divin şi mişcări unduitoare, care a executat câteva manevre la bară, demne de o gimnastă olimpică. Tot exerciţiul a culminat cu dezgolirea unor sâni micuţi şi perfecţi care dansau în perfectă armonie cu corpul ei de atletă. După ce piesa s-a terminat s-a aşezat la loc  respirând adânc şi puţin erotic, iar la bară a urmat o alta, apoi o alta şi tot aşa, în total patru dansatoare.

Printre aceste 4 dansatoare se afla şi cea mai mare exceptie posibilă, plus încă o tipă cu dantură nu tocmai din reclame. Toată lumea ştie că Jack nu suportă excepţiile. Iar fatalitatea a făcut ca după dans, această imensă excepţie să vină şi să se aşeze pe măsuţa de cafea, în spatele lui Jack. Foarte surprins a rămas acesta, că măsuţa nu s-a rupt. Şi cum stătea ea acolo, incercând să-l îmbârlige să-i cumpere un vin ales sau un cocktail scump, disconfortul lui Jack creştea din ce în ce mai mult. Ba la un moment dat tipa a început să îl atingă, ajungând chiar să-i facă un masaj în toată regula, neobservând picurii de sudoare rece de pe fruntea lui Jack. În neştirea ei, a tot insistat neobservând răceala, politicoasă totuşi, din atitudinea lui. Până la urmă excepţia a renunţat la tentativa sa criminală şi s-a întors pe canapeaua ei. Moment în care tânărul nostru Jack a zbughit-o direct la baie unde a dat afară pe gură tot conţinutul său stomacal, într-un jet impresionant cum în ultimii doi ani nu mai păţise.

Concluzie: Jack este alergic la grase!!!